de la Gene Kelly la Gaspar Noe și ghilimele

Am văzut foarte multe filme în ultima vreme, mai multe decât de obicei. Am citit incredibil de mult și în rest nu am făcut mai nimic în afară de depresii prin care trec în unele zile.

Nu am scris mai nimic dar nu pot spune de ce. Într-un fel mă simt inspirat.

Așa că, scriu aici blabla pentru a îmi reveni și pentru a oferi omenirii ceva. Blabla.

Am văzut Drifting Clouds, film pe care îl recomand călduros. Dacă nu aș fi fost sigur că îmi place Kaurismaki, acum sunt. Dar eram. Filmul ăsta m-a impresionat și am vibrat pe un plan emoțional într-un mod în care rar mi se întâmplă. Kaurismaki în general reușește să facă cu imagini (culmea!) și dialoguri care au loc pe o bucată de hârtie igienică lucruri extraordinare iar personajele lui, care nu sunt roboți care se transformă în vibratoare sau genii neînțelese, sunt oameni care nu fac sau spun lucruri neobișnuite, sunt pur și simplu oameni. Sună puțin clișeic dar mi-am propus să nu corectez acest text.

Am recitit We, după 11 ani. Am înțeles mai mult, m-am speriat mai tare.

Un alt film care mi-a plăcut mult un pic pe linia Tree of life a fost Melancholia. M-am regăsit puternic în Justine și filmul deși nu m-a frecat atât de mult pe plan intelectual cum au făcut-o Manderlay sau Dogville, a făcut-o emoțional. Poate îmbătrânesc.

Personajele sunt transate în liniile unor tipologii des întâlnite în jurul nostru dar transpuse în tipuri ideale iar imaginea este impresionantă.

Metafora simplă este excelentă construită (Lars von Trier are darul ăsta) și într-un mod dubios filmul nu mi s-a părut trist sau deprimant (de obicei nu categorizez lucrurile așa).

Este o călătorie uimitoare spre sfârșitul unei lumi și dispariția vieții (ipoteza este că nu există extratereștri) iar faptul că pune lucrurile de zi cu zi în contextul ăsta te face să te gândești de două ori înainte să faci o tragedie din faptul că iPhone 5 nu are butoane roz.

Citeam articolul unuia care spunea că filmul este o porcărie argumentând pe linie ștințfică multe aspecte din film. Adică dacă planeta era așa de aproape oricum nu mai eram. Și dacă Claire avea un sfârc mai mic ar fi dat naștere unui dezechilibru magnetic care ar fi distrus acceleratorul de particule. Ceva de genu. De ce s-a uitat omul ăla la film când putea să o ardă liniștit pe Discovery Science și să învețe cum atomul de argint se iubșete cu atomul de sodiu și copulează dând naștere multor alți atomi-copilași. Apropo de We!

Am văzut Dr. Strangelove și 2001: A Space Odyssey treia oară. Nu știu ce pot spune, 2001 a treia oară mi-a oferit noi explicații, a șters explicații vechi dar unele lucruri m-au derutat și mai tare și sunt destule chestii pe care nu mi le explic prin niciuna din paradigmele care explică filmul. Poate ar trebui să recitesc și cartea dar am prea multe pe listă.

Dr Strangelove este un film cu mult balls și cred că l-aș pune pe logo-ul Kubrick.

În rest am văzut mult Almodovar și am citit și mai mult Voltaire. Și altele.

Anunțuri

Vorbeşte-mi murdar...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s