Tâmpitule

Postul este o un comentariu pe baza acestui articol. 

Interviu cu părintele Savatie Baștovoi, călugăr, scriitor, publicist, editor, blogger

Părintele blogger, scriitor, publicist, editor, călugăr răspunde. Cum căcat era cu ascetismul? Dumnezeu mai nou o arde pe FB și pune LMA-uri de Crăciun pe wall-ul lui Isus?

Tinereţea este pentru noi toţi vârsta întrebărilor existenţiale, a definitivării personalităţii, a declarării independenţei faţă de părinţi, a începerii asumării responsabilităţilor specifice adulţilor. O vârstă a bucuriei, dar şi a răzvrătirilor, a viselor şi a planurilor de viaţă, dar şi a fricii în faţa existenţei şi a neprevăzutului. Este perioada teribilismelor sau a cuminţeniei timide. Deseori, în această etapă a vieţii noastre, ne simţim neînţeleşi, frustraţi; alteori, dureri, întrebări, căutări ies la iveală cu o forţă teribilă. Uneori am vrea să vorbim, să întrebăm, să ne spunem temerile, speranţele, îndoielile, problemele, dar nu avem cu cine.

Se numesc crize de personalitate și se studiează la cel mai elementar curs de psihologie. Sunt un fenomen relativ nou, așa că nu înțeleg cum se împacă cu învămintele bisericești care dau răspusuri absolute și atemporale.

Felul în care te îmbraci, muzica pe care o asculţi, felul în care comunici te defineşte ca om sau ca marfă. Dacă eşti om, oamenilor le pasă de tine, iar dacă eşti marfă, te vând şi te cumpără.

Da, pentru că leagă de educație. Devi marfă când nu ești capabil să comunici, să înțelegi când nu ai un vag gust estetic (din orice domeniu). Dacă nu înțelegi de ce Debussy nu e Guță vei fi un consumator ideal. Dacă înțelegi, s-ar putea să fii un pas mai departe de “marfă”. Deși, pentru unii, marfa e bună.

Sunt două stări care te apropie de Dumnezeu: când ierţi şi când eşti iertat.

Atunci care-i faza cu biserica?

Din cauză că au trăit experienţa de a nu fi înţeleşi. În momentul în care omul se simte neînţeles, el trăieşte cea mai mare dramă umană. Omul neînţeles îşi pierde curajul, avântul, viaţa, cu alte cuvinte, se usucă. Închiderea în sine a copilului neînţeles este o pregustare a morţii. Numai în Duhul Sfânt oamenii se pot înţelege unul pe altul. Atunci nu mai e nevoie de cuvinte, atunci gândurile străbat singure în afară, îndeobşte toată făptura devine ca un gând, un gând care spune „te iubesc”.

De ce? De ce ar trebui să-i pese oricui, oricum și oriunde de ce vecinul se simte neînțeles când își impăturește chiloții? Nu e mai frumoasă viața dacă unii oameni se înțeleg și rezonează pe aceleași planuri? Înțelegere universală? Păi dacă doamne-doamne a vrut asta, de ce nu a lăsat o singură limbă. De ce avem nevoie de semiotică? Sau astea sunt creațiile diavolului?

•    Sinuciderea este dureroasă?

Nu există nimic mai dureros în tot Universul.

Întreabă supraviețuitorii din Auschwitz sau o mamă care își vede copiii murind de foame. Mai mult, cine poate spune ce e durerea, cum poți da un reper absolut asupra ei pentru a fi capabil să tragi concluzia că sinuciderea este cea mai dureroasă? Cine dă dreptul unui tâmpit să compare durerea unui om cu a altuia. Cum rămâne cu înțelegerea universală?

•    Aseară am vărsat în toaletă sticla de tărie a lui tata. M-a certat cumplit, întrebându-mă de ce mă bag în viaţa lui, că el m-a făcut pe mine, nu eu pe el. Cum să mă port cu el? Ce să fac?

Nu e bine să-i dai lecţii tatii. Chiar şi atunci când îi verşi sticla de tărie. Dragostea acoperă mulţime de păcate.

De aici a plecat tot articolul meu. Tâmpitul care crede că ceea ce el înțelege prin dragoste spală tot. Tâmpitul care promovează un patriarhat care a făcut și încă face mult rău. Tâmpitul care poate ar spune unei fete abuzată de tată să nu meargă la poliție. De ce? Păi m***a a fost cu dragoste, chiar dacă forțată.

•    Cât mă ajută psihologul şi cât duhovnicul?

Nu te ajută nici unul, nici altul, dacă n-au dragoste.

La școala de psihologi nu te învață să iubești pacientul, te învață să-l înțelegi și să-l îndrumi. Pentru că, s-ar putea să dai peste unu pe care nu-l vei iubi (destul de mari șansele). Așa că repari, folosind metode științifice bazate pe analize și cercetări anterioare, nu pe dragoste.

•    Cum aduci înapoi în biserică pe un om smintit de un preot?

Şi eu am smintit pe multă lume şi nu ştiu cum să-i aduc înapoi.

Sunt sigur. Dar mai bine nu-i adu, cel mult poate îi aduce altcineva. Dar e mai bine afară din biserică, unde oralul forțat se sancționează legal, nu se iartă cu dragoste și Ave Maria.

•    Care este motivul pentru care tinerii au un sentiment de respingere atunci când aud cuvinte care le condamnă patimile sau obiceiurile proaste?

Prostia, care e soră bună cu mândria. Mai este şi educaţia inversă pe care o primesc din toate părţile. Tânărul e cea mai vulnerabilă fiinţă. Pe cât se crede de liber, de curajos, de nonconformist, pe atât e de condus de prejudecăţile şi modelele timpului. Prin ce se deosebeşte tinereţea de maturitate? Prin faptul că tânărul face ce crede, iar maturul crede ce face. E mare diferenţă între a face deoarece crezi şi a crede deoarece faci. Experienţa e cea mai mare agoniseală a omului, căci nu există experienţă în afara durerii şi a dragostei. Tinerii sunt frumoşi, eu nu mă pot supăra pe ei. E imatur să te superi pe tineri.

Tânărul face ce este programat ca urmare a unor învățăminte cretine similare cu cele de față. Ceea ce e condamnabil. Dacă micționează pe Universitate pentru că vrea să facă un statement la adresa mafiei de acolo, nu e condamnabil. Dar societatea va condamna acest lucru pentru că trăim într-un rahat care se perpetuează. Trebui să-ți închidă gura, să te facă să crezi când spui “Sărutmâna părinte” sau “să nu faci ce face popa, să faci ce zice el” pentru că nu toți își permit mașini scumpe.

•    Cum devine mersul la biserică firesc, fără a-l simţi ca pe o obligaţie?

Când Îl cunoşti pe Dumnezeu, când Îi poţi vorbi şi Îl poţi auzi.

Dacă unii în cunosc pe Dumnezeu în afara bisericii? Poate biserica nu ajută prea mult, din contră, s-ar putea să îndepărteze oamenii de divin, dar tâmpitul nu s-ar fi gândit la asta. De ce? Tocmai pentru că ea a încetat să ofere răspunsuri, pur și simplu recită răspunsuri retardate dintr-o carte veche. Sunt sigur că nu știm prea multe despre lume, dar un lucru e sigur – evoluăm.

***

Pentru lipsa elementară de înțelegere a celor lumești, pentru răspunsurile fără niciun fel de bază și susținere socială, pentru faptul că e blogăr îl declar pe acest conducător spiritual.

Un tâmpit

Anunțuri

5 thoughts on “Tâmpitule

  1. Amice, ești idiot. N-ai înțeles nimic. Și până nu scapi de fițe, nici nu vei înțelege. Dumnezeu stă împotriva celor mândri.
    Dacă ai fi știut implicarea socială a sfinților din veac, nu mai spuneai tâmpenia ceea cu ascetismul.
    Omul ăsta, arhicunoscut în spațiul religios, dar și cultural (cu peste 200.000 de cărți vândute în 10 ani), s-ar putea să te ajute să înțelegi câte ceva, dar ești plin de prejudecăți. Nici măcar nu ține de Patriarhia de la București, așa pentru cultura ta generală, că vorbești fără să te informezi.
    Domnul să-ți dea minte! Ai nevoie!

    • Amici nu suntem, poţi căuta sensul cuvântului în DEX.

      La fel, poţi căuta şi călugăr în dex sau în alte locuri. Nenea nu e D’Aquinas şi nici Augustin. Poate răsfoieşti un pic cărţile lor, te lămureşti cum stă treaba cu argumentatul.

      Împotriva cui stă Dumnezeu e ceea ce ai fost tu învăţat la şcoală şi de către părinţi. Nici nu-l poţi dovedi, dar eşti sigur ce şi cum crede. Arhicunoscutul tău nu e Dumnezeu. Cu destui bani şi marketing bun mă fac şi eu călugăr plin de opinii duhovniceşti care să facă prostu de rând să vibreze.

      Arhicunoscut? În spaţiul cultural arhicunoscuţi sunt şi Sandra Brown, Coelho şi Terminator. Tot în “spaţiul cultural” găseşti şi hârtia igienică, poate reuşeşti să foloseşti concepte pe care le stăpâneşti sigur şi singur fără să le preiei de pe hotnews sau libertatea.

      Faptul că a vândut multe cărţi într-o lume unde incultura şi prostia sunt cuvinte definitorii mă face să-l desconsider şi mai tare. Parcă la cărţi nu era relevantă cantitatea, dar fiecare după cât îl duce capul. Cum spuneam, Sandra Brown. Mergi şi cumpără, că s-a vândut bine.

      „Cultura mea generală” e solidă fără să ştiu cine e nenea sau cine face parte din Patriarhie. “Cultură generală” oricum e un concept aberant într-o lume unde există atât de multă informaţie puternic diversificată, dar merg prea departe am impresia.

      Dar unde sunt argumentele tale, nu le văd pe aici?

      Minte este un termen popular pentru raţiune, raţiune care are multă logică în spate. Citind ce scrie părintele Sandra Brown şi urmărind discursul tău, nu eu am nevoie de minte sau cine ştie, iar foloseşti cuvinte aiurea.

      De ce presupui că sunt creştin? Poate sunt Hindu sau ateu, dar poţi scoate capul din cutie? Nu cred. Dacă te mănâncă să raportezi lucrurile la religia ta, îţi voi răspunde: “care Dumnezeu, you delusional fuck”.

  2. Discursul bisericesc are din ce in ce mai mic impact asupra populatiei tinere si nu ma intreb de ce oare. El pare atat de indepartat si de iesit din context in conditiile in care biserica romaneasca, daca vrem sa fim seriosi, nu s-a implicat niciodata si, mai ales, nu a adus oamenii la biserica, chiar daca se zice ca noi trebuie sa mergem la Dumnezeu si nu el sa vina la noi. Da, dar pe chior sau olog (in sens metaforic, of course) cine-i aduce? Cine le arata calea? Am putea sa avem asteptari de la parinti, adevarat. Numai ca eu am crescut exact in perioada cand era de naspa sa te duci la biserica si ai mei, chiar daca erau credinciosi si faceau coliva, se impartaseau etc. evitau erau atat de preocupati sa se fereasca de dreptatea comunista si de-abia pridideau sa ne invete sa uram comunismul fara sa ne dam de gol. A fost o perioada a fofilatului si „descurcatului”, asa ca parintii mei au preferat sa ma lase sa citesc mult si sa ajung o intelectuala cu multe fite. Si asta nu e rau deloc, sa nu fm ipocriti. Biserica a stat deoparte, asa cum sta si astazi – ma rog, in afara momentului cand s-a hotarat sa se implice si sa-l dea si ea jos pe Basescu. Cum s-ar spune in limbajul contemporan: „ma lasi???” Si eu sunt credincioasa, dar eu mi-am asumat chestia asta pe cont propriu, fara ajutor duhovnicesc. Eu zic ca am avut noroc.
    Acum despre iubire: mare lucru, domnule. Numai ca uneori, pe langa iubire trebuie sa lasi sa prevaleze cunoasterea, bunul simt, ordinea si disciplina. Iubirea se aplica si ea in anumite doze, de la caz la caz. Nu cred ca iubirea ma poate apara de un pericol mortal, really. Dar nu vreau sa ma afund in discutia asta.
    Duhovnicii si oamenii daruiti cu har bisericesc isi practica acest har intr-un mod mult prea ezoteric pentru vremurile pe care le traim. Acestism, isihasm? Ha, ha, si iarasi ha! Eu stiu un celebru preot din Bucuresti, cu carti si renume mare care si-a izgonit oaia pe care a crezut-o ratacita pe motiv ca se ocupa de farmece. Oaia ratacita e o persoana foarte credincioasa si profesor universitar (mentionez profesia pentru ca conteaza). Un var de-al sotului meu, preot de tara, si-a izgonit din biserica fiica legitima in saptamana mare si a refuzat sa o impartaseasca. Se va spune ca preotii sunt si ei oameni supusi greselilor si ca nu toti fac la fel si ca asta nu trebuie sa ne indeparteze de biserica. Ba da, pentru ca, pana la miracolul urmator cand va pogori cineva pe pamant, noi ramanem sa ne mancam ficatii aici, sa „ne descurcam”, Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, ce naiba. Dar biserica e una, credinta e cu totul altceva. Credinta e atunci cand nu faci atata tam-tam pe chestia asta si cand asculti temerile si razvratirile unui tanar fara sa te repezi la penitente. Asta apropo de smerenie, na. As mai scrie un roman despre asta, dar ma duc s beau cafea si sa trag o lulea. In tot acest timp de ragaz spiritual ma voi gandi cum sa-mi responsabilizez vecinii sa mai dea si ei ghetaa de pe trotuar, ca noi asta am facut pana acum. cred ca o sa bat la usa lor, o sa-i pup si o sa-i imbratisez calduros, o sa fac apel la sufletul lor curat si iubitor. Daca nu revin inseamna ca sunt in baie, ma spal de scuipat.

  3. A iubi pe cel de langa tine nu inseamna sa il stropesti cu apa sfintita. Multa lume crede ca biserica=morala, dar morala independenta de biserica este de fapt cheia unei societati bazata pe progres si pe intelegerea nevoilor celui de langa tine sau de mai incolo, doi pasi, cinci mii de km.
    Popii de azi sunt cele mai eficiente metode de marketing si e bine ca cel care are un pic de materie cenusie intre urechi sa fuga de popa cum fuge dracul de tamaie. Cand popa vine si imi spune ca mai degraba treci o camila prin urechile acului decat sa treaca un om bogat in imparatie imi vine sa pic pe spate de ras si nu pot sa uit profitul pe care biserica l-a avut pe anul trecut, scolile care stau sa pice langa biserici noi si din ce in ce mai inalte, spitalele carora le-ar prinde bine un mic impozit de un hai sa zicem 16% din banii bisericii, oameni bolnavi care prefea sa se roage decat sa previna boala si asa mai departe.
    Daca Dumnezeu e Dragostea il rog sa incerce mai tare ca e cam de cacat situatia pe glob in ultima vreme si ne-am cam saturat sa tot trebuiasca sa ii demonstram ca putem indura vecini prosti, gropi in asfalt, crime, razboaie, foamete si asa mai departe.
    Voi continuati sa va cumparati biblii certificate de BOR sau lumanari galbene, ca numai alea-s bune, ca asa a zis popa cand si-a revarsat burta din Mercedes, imbracat de doua ori mai scump ca David Beckham.

Vorbeşte-mi murdar...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s