The tree of life

Nu știu ce să spun despre acest film.

În primul rând ar fi piticul din mine care îmi spune că Hollywood-ul&co nu scot filme bune decât foarte rar. Ar fi celălalt pitic care îmi spune că asta ar fi o excepție. Ar mai fi piticul trei care îmi spune că sunt snob.

Filmul abuzează de ceea ce am numi clișee. Dar o face într-un mod coerent.
Filmul, într-un fel, are referințe la divinitate. Lucru care nu ar trebui să rezoneze într-un ateu convins, dar totuși ceva m-a prins și chiar impresionat.

Deși și The Man Without a Past al lui Kaurismaki este un film care vorbește despre valorile creștine fără să facă referințe la creștinism, acest film o face dar nu agresiv. Lucru plăcut și impresionat, pe lângă o analiză extraordinară a firii umane plecând de la tabula rasa (la Kaurismaki).

Revenind la The tree of life, poate fi interpretat pe mai multe planuri. De la Freud la rolurile de gen la explicația dată de autor asupra lumii ca fiind rezultatul luptei dintre cele două căi, „the way of grace” și „the way of nature”. Filosofie simplă și ușor de discutat la o cafea dar ilustrată excelent de autor, începând cu punctul zero al universului, ajungând la un eveniment semnificativ din viața unui om dar zero în contextul universal.

Mulți critică filmul spunând că ar fi pretențios și fără o poveste clară, fără mult dialog. Ei sunt categoria de oameni crescută de Hollywood, care vor poveste cu happiend și pace în gânduri. Acesta nu este ENTERTRAINMENT.
Eu voi spune că filmul nu este de fapt pretențios, din contră îți oferă răspunsuri gata construite și metafore ușor accesibile. Seamănă într-un fel cu Tarkovsky și a lui Călăuză din acest punct de vedere.

Recitind ce am scris până acum, realizez că încă nu am o părere clară și coerentă. Deși m-a impresionat, m-a enervat faptul că am fost impresionat într-un mod atât de simplu. Dar trecând peste snobism, filmul face apel la sentimente și intrebări care se găsesc în majoritatea celor care îl vor gusta.

De la evoluție adaptare și supraviețuire, la iubire. Dar nu un progres, o luptă care încă continuă.

Mi-aș dori să ascult și alte păreri. Nu știu de ce.

Anunțuri

2 thoughts on “The tree of life

  1. nu ma deranjeaza cliseele, ma deranjeaza si chiar ma sperie ca totul a aparut din ceva inspaimantator de intunecat si de cand-rece-cand-fierbinte si ca mai trebuie sa ne si imaginam chestia asta
    aha, deci totul a aparut dintr-un nedeterminat monstruos, altfel decat este convenabil si reconfortant de imaginat
    in plus, de ce as relata chestia asta in parametri stiintifici imbracati in metafore? este odios
    si de ce e atat de poetic sa fie atata negru? pardon de tenta rasista, nu e cazul aici si acum
    si de ce trebuie sa cante o tanti pe ton chiorlait, a la evanescence? n-ati depasit, nene, chestia cu goticul?? hel-looooo!
    cred ca acest film e o dovada de frisoane metafizice si de profunzime in stadiu terminal
    metafora e arhicunoscuta iar crampele filosofice inutile
    da, stim si noi ca a fost naspa, acum sa ne-o arunce in fata tot timpul?
    rusine!
    nota finala: vizualmente, acest film seamana cu chestiile alea care se misca pe ecran cand asculti muzica cu mediaplayer sau movieplayer, which-evaaaah :p

  2. Ați văzut tot filmul?

    Scena pusă aici e doar o parte, în rest nu este așa.

    Mie reprezentarea mi s-a părut foarte clară și aproape de ceea ce teoriile spun că s-a întâmplat. Nu cred că formarea uscatului a fost un fenomen plăcut, iar secventa nu exclude creationismul oricum. Primele forme de viata sunt sigur ca nu erau prea simpatice, oricum puteti cauta „deep sea creatures” unde se observa splendoarea naturii.
    Nu stiu daca ati glumit cu tanti pe ton chiorlait dar ma mir ca nu stiti bucata sau v-a scapt. E din requiem-ul scris de Presiner pentru Kieslowski (Preisner fiind compositorul lipit de K. Kiewslowski, cam cum Bregovici se asocieaza cu Kusturica (evident, in lumi diferite) personal mi s-a parut exceptional faptul ca regizorul a ales aceasta bucata. Iar Respighi Otorino mi se pare iar ales bine.

    Metafora nu e cea din clip, clipul este doar o sustinere a ei. Culmea, nu metafora filmului mi s-a parut un cliseu, dar trebuie sa vedeti tot filmul pentru a intelege, nu e vorba despre creatie.

    Referinta vizuala este la fractali care sunt o dezvoltare matematica a … orice. Ceea ce iar, mi se pare bine ales. Dar parca s-a abuzat un pic de imaginea de impact.

    Uite ca apar filmul. :).

Vorbeşte-mi murdar...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s