Voi începe cu eternul și fascinantul “Deci”.
Deci cum?
Deci, în skype există un emoticon ce reprezintă un emo. Emo, brandul.
Partea cvasi-simpatică în toată treaba asta e că mă duce cu gândul la mișcările anti-sistem, devenite branduri, promovate mai departe de aceleași mișcări. Departamentul marketing salută copiii spălați pe creier și re… neatenți.
Să revenim. Aștept cu inima la gură emoticoanele porno. Normal, grupate pe fantezii, dar mai speciale. De exemplu, fantezii cu infirmiere. De ce să ne agățăm de clișeul asistentei cu dresuri albe și seringa în mână? Infirmiera fierbinte, dorincă de sex sălbatic dupa ce a curățat rezervele și a schimbat așternuturile. Sau barbatul, bolnav, și imaginea ei spălându-l senzual. Și fanteziile cu femeile de la pază sună bine. De ce numai polițiste? Întotdeauna am găsit femeia paznic ca având o îmbinare sublimă între senzualitate, putere și erotism, pe care polițistele nu o au. Femeia-bronec, sau super femeia. Pentru femei ar fi fanteziile cu filosoful (în loc de mecanicul auto) sau cu nea Gigel – paznicul grădiniței (în loc de polițistul mascul alfa). Mai sunt, dar disertația pe această temă va fi subiectul altui post cu valențe pseudo-intelectuale.
Emoticoanele având ca tematică manelele. Parcă văd şleahta de piti dând buluc să descarce ultima versiune.
Emoticoanele politice. Mici sigle ale partitelor care să exprime anumite stări sufletești. De exemplu, astăzi sunt PDLtizat. Sau spui un banc și după el pui un PNG. În loc de un zâmbet tâmp și sec putem pune PSD, iar pentru un râs isteric, PRM.
Emoticoanele misogine. Parcă vâd, mici cratițe, mici rufe murdare sau cutii de detergenți.
Emoticoanele feministe. Mici mingi de fotball, mici simboluri f…ice suprapuse peste un creier sau variațiuni pe tema porcușorului.
Și ultimele, dar nu cele din urmă, emoticoanele România. Grămăjoare de rahat, semințe, străduțe întortocheate, trafic și, cel mai important, un falus. Ar ține locul oricărei expresii sau stări. Pentru că merităm!
