marea, cu mirosul ei sărat, îmbietor, îmbrăţişat de soare
scorţişoara,
staţiile de metrou (da, ştiu că nu-s normal),
fotografiile vechi (obsesia…), cărţile vechi şi elegante,
ploaia şi picăturile de după,
brazii, muntele şi cabana,
fântânile, cu aer rece şi dulce miros a viaţă,
ciocolata caldă,
ceaiul verde, ceaiul negru, orice ceai,
coniacul,
iarna şi zăpada,
primăvara şi florile,
vara şi soarele,
toamna şi frunzele,
şi… lumina ce face curcubeie, cel mai frumos parfum.
Merge la Natalia.
luni, martie 9, 2009 la 9:29 am |
un ceai verde, aromatizat cu scorţişoară,
savurat la mare, după ploaie, privind
curcubeul, în timp ce adulmeci poze vechi
cu ochii, în tăcere, sinestezic, în prag de vară.