Dedicaţie

Probabil unul dintre cele mai violente posturi pe care le voi scrie vreodată.

Nu fac sociologie. Nu fac filosofie. Nu fac politică. Nu fac branding. Rebranding. Nu fac istorie. Deşi cei care mă cunosc ştiu că pot să o fac, dar poate nu sunt într-o perioadă din viaţa mea în care raţiunea să primeze tot timpul. Totul este din suflet, din adâncul lui.

Îmi pare rău pentru cititorii mei, pe care îi voi dezamăgi, şi lor le cer scuze.

Dragilor cretini,

Părerea mea despre proiectul vostru este că ar trebui să-l bâgaţi în locul unde soarele nu ajunge niciodată, şi unde probabil vă spălaţi cât se poate de rar. Locul pe unde emanaţi inteligenţa.

De asemenea părerea mea despre cei care susţin acest proiect este că ar trebui împuşcaţi. Sau trimişi într-un lagăr, ww2-style, prietenii ştiu de ce. În cazul în care ar fi posibilă o spălare de creier, una uşoară, Orwell-style asa, mi-ar face o deosebită plăcere să v+o administrez.

Vă doresc tot ce ne doriţi voi nouă mai rău, vă doresc tot rahatul pe care mafia voastră l-a adus in lume, şi totuşi au fost acceptaţi ani de zile, înzecit, vă doresc tot ce e mai rău, vouă, iubitori ai oamenilor care sustineţi acest proiect.

Mi-e silă de voi. Mi-e scârbă, vă urăsc din tot sufletul şi cred ca sunteţi argumentul pentru ideea că dreptul la viaţă poate fi ceva relativ. Pe voi, cei care aţi gândit ceva atât de frumos şi care aprindeţi o lumânare în biserică. Vreau o lamâie.

Ştiu cum e această ţara, ştiu câte defecte avem şi de multe ori mi-e silă de ai mei. Dar sunt ai mei în primul rând, sunt oameni, în al doilea. Cu probleme, cu bucurii, cu iubire, cu tristeţe, cu suflete… ş.a.m.d.

Am încheiat, minimalist, fără argumente, keep it simple.

P.S. Cer scuze pentru greşeli (dacă sunt), sunt obosit.