Acvariul

Avem atat de multe de exprimat dar totusi spunem atat de putine, incat de multe ori am impresia ca lumea (inclusiv eu si lumea mea) este muta de la prima particula pana la infinutul pe care inca nu-l intelegem.

Ma uit la cursor, privesc monitorul, simt tastatura si totusi simt ca sunt incapabil sa transfer in lumea rece a bitilor o molecula din esenta ideilor mele.

Trec printr-o perioada pe care o consider ca fiind undeva la limita imposibilului, a absurdului, am impresia ca Fortuna imi joaca o gluma proasta si ca poate nu exista coincidente, ceea ce pentru o persoana ca mine poate insemna o ruptura in universul interior, in castelul ascuns in inima constiintei, in fortareata construita pe pilonii ratiunii.

Tutea mi-a dat doua variante: dupa 30 de ani ori ma schimb ori sunt idiot. Altii mi-au spus ca am sa-L gasesc, dar nu acum, trebuie sa-L caut spune Augustin, dar daca L-am avut si a murit? Pot eu sa regasesc ceva mort?

In principiu solutia ramane fara iesire. Partea proasta e ca, in esenta, problema se reduce la gandire si la faptul ca gandesc prea mult. Partea si mai proasta e ca, daca as dori sa imi autoimpun sa gandesc mai putin ar trebui sa gandesc destul de mult in sensul asta. Cat de bine e oare sa visezi, sa fii inzestrat cu capacitatea de visa, de a tese, de a intelege, de a rezona cu lumea iar in secunda urmatoare sa fii undeva acolo sus, privind totul ca pe un acvariu din care ai sarit pentru cateva momente, momente care iti ofera minunata (?) posibilitate sa privesti totul in ansamblu, ud fiind si stiind ca te vei reintoarce acolo?

Sa coboram un pic, obiectivi fiind si fara a romanta (!) lucrurile. Te uiti in stanga, te uiti in dreapta, te uiti in sus si te uiti in jos. Ce vezi? Daca as scrie aici tot ce vad eu as fi bun de numarul noua, cum ar fi multi altii (in numele normalitatii).

Vezi o floare? Frumos, uman…

Vezi zambetul unui copil? Atat de frumos, pacat ca va creste tot in acvariu

Vezi un catel salvat din ghiarele mortii de catre un cetatean responsabil? Mergi aici. Acum ce mai vezi? Apropo, esti penibil.

Vezi libertate si democratie? Discutia devine cliseica, te las sa vezi ce vrei

Vezi progres? Ti-a spus cineva ca totul e relativ?

Vezi cinism? Da, aici sunt

In principiu sunt doua variante: sa vezi acvariul sau sa vezi nisipul colorat de pe fund, deasupra caruia doi Beta se sfasie intre ei dupa ce si-au mancat copiii.

Tutea a avut dreptate, statistic vorbind la 30 de ani probabil vei ajunge sa fii prea preocupat de propria fiinta ca sa iti mai poti permite rafinamente umanist-intelectuale. Pentru ca, in esenta, daca eu am gaze si apa calda sunt fericit, nu-i asa? Chiar daca apa in care stai pute, chiar daca esti inconjurat de oase si rahat de peste, tu, in castelul tau, cu garduri inalte, mai inalte, atat de inalte, te simti in siguranta. Si daca te separi atat de mult incat ajungi sa masori infinitul cu gardul tau, apa aia imputita tot intra pe undeva.

Drama: (1) nu ma pot resemna si nu pot fi altfel, (2) sunt constient de faptul ca nu pot face nimic, (3) totusi vreau sa fac ceva

Sunt curios ce se intampla la treizeci de ani…